Randuri de inceput

M-am gandit mult la aceasta nevoie a mea de a aduna randuri, aici, pe blog, ca o nevoie de a  pune inceput nou si bun atunci cand alegi sa iesi in intampinarea celuilalt, cu tot ceea ce ai acumulat in tine, la nivel de informatii, trairi, experiente si tot ceea ce credem ca ne face mai competenti sau mai legitimati sa vorbim despre durere in fata altora.
Scriu pentru voi, cei care ati ales sa veniti si sa va deschideti in fata mea, sa dati la o parte bandaje imaginare si sa scoateti la lumina adevararuri grele, pe care nu le rostim dar care continua sa ne controleze, de acolo, de unde nu se vad.
Am in minte chipurile voastre, numele voastre, povestile voastre. Ce privilegiu sa va cunosc si sa (re)scriem impreuna povestea. Da e un mare privilegiu sa fii psihoterapeut.